Cred că legătura umană caldă și apropiată, efectul de transpunere al ascultătorului în pielea protagonistului, emoția care conectează este cel mai mare dar al poveștii! Și stau să mă gândesc ...”cum reușește o poveste să întrețeasă această legătură atât de specială?”. Tu ce crezi? Cum face o poveste bună de îi iese treaba asta cu empatia? Sau mai în glumă mai în serios… care e mecanismul, care sunt obiceiurile bune ale unei povești cu inteligență emoțională? :)

Gândind practic, cum poți crește efectul empatic al poveștii tale, gradul în care ea transmite emoție?

Uite unde cred că poți acționa:

1. La nivel de forma poveștii poți crește FACTORUL APROPIERE.

Pune-ți întrebarea “Cât de apropiată e povestea  mea de ascultător ?”

Simțim mai mult empatie față de cei care ne sunt foarte apropiați? Trăim mai mult din emoția oamenilor de care ne pasă foarte tare, nu? Contează modul în care îți spui povestea, contează intimitatea dezvăluirii cuplată cu autenticitate, contează dacă exprimarea e distantă sau e un soi de conversație ca între prieteni apropiați. Dacă istorisești întâmplările de parcă se derulează aici și acum folosind timpul prezent și ridicând tridimensional povestea în fața noastră în timp real emoția va fi și ea mai reală. Dacă vorbești conversațional- la per tu- la persoana a II-a singular, dialogând pe alocuri cu oamenii din public reduci distanța și în concluzie emoția va ajunge mai repede la destinatar. Dacă presari detalii senzoriale și le dai voie ascultătorilor să îți simtă experiența crești gradul de rezonanță emoțională. Uite un astfel de exemplu de poveste foarte bine spusă conversațional, la timpul prezent și impregnată cu senzorial, desprinsă din TED- talkul How to become more confident -- lay down on the street for 30sec | Till H. Groß. Îți transmite emoție? 

2. La nivel de conținut al poveștii crește INTENSITATEA EMOȚIEI!